Această icoană
preafrumoasă este o frescă din secolul al
XIV-lea care s-a aflat în pridvorul bisericii mari
(catoliconului) mânăstirii
Vatopedi, iar după săvârşirea minunii a fost strămutată
într-un paraclis închinat
Maicii Domnului Mângâietoarea (Paramythia).
Exista în trecut obiceiul ca, ieşind monahii din catolicon
dupa săvârşirea
slujbei utreniei, să se închine la icoana Maicii Domnului
în privdor şi acolo
egumenul să înmâneze portarului cheile de la poarta
închisă decuseară a mânăstirii
spre a o descuia.
Tradiţia spune că
la 21 ianuarie 1320, când egumenul dădu
portarului cheile, icoana s-a însufleţit deodată, Maica
Domnului strigându-le:
„Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci
urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi
piraţii!” Atunci – o, minunile Tale, Hristoase
Împărate! – Pruncul Iisus ce şedea
în braţele Născătoarei de Dumnezeu, mişcându-şi
mânuţa, acoperi gura
Preacuratei Maicii Sale şi îi spuse: „Nu, Maica
Mea, nu le spune. Lasă-i să fie
pedepsiţi după cum merită, căci şi-au lăsat datoriile lor
călugareşti!” Atunci,
Născatoarea de Dumnezeu, cu multă îndrăzneală a Maicii către
Fiul şi Dumnezeul
său, luă mânuţa lui Hristos, coborând-o de la gura
sa şi, îndreptându-şi capul
spre dreapta, se slobozi de mâna lui Iisus,
strigându-i egumenului pentru a
doua oară: „Nu deschideţi astăzi porţile
mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi
alungaţi piraţii!” Iar apoi: „Luaţi aminte şi
pocăiţi-vă, căci Fiul meu s-a
mâniat pe voi!” Şi repetă şi a treia oară:
„Astăzi nu deschideţi porţile
mânăstirii…”
După terminarea glăsuirii, Născătoarea de Dumnezeu şi
Preasfântul său Prunc căpătară
iaraşi înfăţişare de icoană, rămânând
însă în pozitia care se vede astazi, adică
Preacurata ţinând mânuţa lui Hristos sub gura sa,
având capul îndreptat către
dreapta pentru a fi slobodă, iar expresia chipului său fiind plină de
neţărmurită
îngăduinţă, dragoste şi îngrijorare de Mamă,
în timp ce Hristos, deşi Prunc,
are o faţă aspră de Judecător.
Această icoană este cu adevărat nefăcută de mână omenească,
deoarece s-a săvârşit
în forma de astăzi prin Harul lui Dumnezeu, după intervenţia
minunată a Maicii
lui Dumnezeu pentru ocrotirea mânăstirii, de aceea se şi
numeşte Maica Domnului
Mângâietoarea (Paramythia). După cum spun pelerinii
veniţi la mânăstire, care
nu se mai satură privind-o, dumnezeiasca dulceaţă a chipului
Preacuratei
Fecioare odihneşte şi mângâie sufletul omenesc.
Prin această minune se face încă o dată vădit faptul
– în deplin acord cu
credinţa Bisericii – că Îndrăzneala de Maică a
Născătoarei de Dumnezeu către
„Fiul şi Dumnezeul său” mijloceşte pentru păcatele
neamului omenesc,
mântuindu-l prin rugăciunile sale din grozăviile pe care le
merită pentru mulţimea
păcatelor lui.
De la
săvârşirea minunii, călugării păstrează nestinsă candela
din faţa icoanei. Sfânta Liturghie se ţine în
fiecare vineri în bisericuţa
Paramythiei, iar Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic. Există obiceiul ca tunderile
în monahism să se facă
în acest paraclis.
De această icoană este legată şi viaţa cuviosului Neofit Vatopedinul,
care pe
atunci se îngrijea de paraclisul acestei icoane făcătoare de
minuni.
Odată, cuviosul
fu trimis de mânăstire pentru a sluji o bucată de vreme la un
metoc din Evia.
Acolo căzu greu bolnav şi se ruga Maicii Domnului să-l
învrednicească a muri la
mânăstirea de metanie. Auzi atunci îndată,
lăuntric, vocea Preacuratei
spunându-i: „Neofite, mergi la mânăstirea
ta şi după un an să fii gata.” Mulţumind
cuviosul Maicii Domnului pentru păsuirea dăruită, îi zise
ucenicului său să se
pregătească pentru întoarcerea la mânăstire. Cu
adevărat, după trecerea vremii,
într-o zi, după ce se cuminecă cu Preacinstitele Taine,
urcând cuviosul scările
din faţa paraclisului Paramythiei, auzi iarăşi glasul Preacuratei:
„Neofite,
vremea ieşirii tale a sosit”. Mergând aşadar
cuviosul la chilia sa, îşi pierdu
puterea şi, cerându-şi iertare de la întreaga
obşte, îşi încredinţă duhul în
braţele Născătoarei de Dumnezeu.
A relatat pentru buletinul „Viaţa Cultelor” Pr.
Sabin Voda, de la Radio
Reîntregirea, care, împreuna cu Pr. Andrei Barbu,
exarhul mânăstirilor din
Alba, îl va însoti pe Arhimandritul Efrem pe toata
durata pelerinajului său în
România.
