Despre începuturile Parohiei Ortodoxe Române din Berlin¹

Prin anii 1940-1941 comunitatea românească din Berlin număra vreo 500 de familii la care se adăugau aproximativ 2000 de persoane fără familie (necăsătoriţi), adică funcţionari, studenţi, militari, negustori, muncitori, ucenici şi alte categorii.

Pentru împlinirea nevoilor duhovniceşti ale acestora era necesară constituirea unei Parohii Ortodoxe Române. Începutul l-a făcut preotul Ştefan Palaghiţă, împreună cu un grup de români de iniţiativă, prin înfiinţarea unei Capele ortodoxe româneşti în Klopstockstr. 38, Tiergarten, ocazie cu care s-a încheiat şi un Proces-verbal în care se precizează că, "noi românii din acest mare oras, simţind nevoia sufletească a unui sfânt lăcas, unde să ne rugăm lui Dumnezeu în graiul şi în legea noastră strămosească şi dându-ne seama că o sfântă biserică ortodoxă română ar fi o mare bucurie şi ar corespunde unei mari lipse pentru românii ce trăiesc de ani de zile sau trec vremelnic, ca şi pentru aceia care pe viitor vor locui în această mare capitală a Europei, am hotărât astăzi, 13 septembrie 1940, să punem începutul Sfintei Biserici Ortodoxe Române din Berlin, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil".

Preotul Ştefan Palaghiţă s-a întors în ţară cu un raport către Arhiepiscopia Bucureştilor, rugând pe Patriarhul Nicodim să dea "înalta binecuvântare pentru funcţionarea Capelei şi pentru numirea unui preot, care să întâmpine nevoile religioase ale românilor ortodocşi din capitala Germaniei".

Arhiepiscopia Bucureştilor a numit ca slujitor la Capela românească din Berlin, la 10 octombrie 1940, pe preotul Andrei Vaşcan.

De la 1 noiembrie, acelaşi an, a fost numit oficial şi un cântăret, iar la 8 noiembrie, de ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil s-au inaugurat slujbele permanente la capela din Berlin.

Deschiderea oficială şi sfinţirea capelei însă s-au petrecut în ziua de 24 noiembrie.

La 29 noiembrie 1941 printr-un Decret-Lege (nr. 3281, publicat în Monitorul Oficial nr. 285, din 1 decembrie), Statul Român recunoştea înfiinţarea Parohiei Ortodoxe Române din Berlin, având ca personal deservent un preot, un cântăreţ şi un paraclisier.

La 1 aprilie 1942, în locul preotului Andrei Vaşcan a fost numit de către Arhiepiscopia Bucureştilor, pentru Capela din Berlin, preotul Emilian Vasilovschi.

Printre cei care au ajutat pe preotul Emilian Vasilovschi, în activitatea sa liturgică, au fost preotul Teodor Bodogae, renumitul profesor de mai târziu de la Facultatea de teologie din Sibiu şi tânărul Ioan Struc, doctoranzi în teologie, aflaţi în Berlin pentru completarea studiilor, ca şi tânărul Sergiu Celibidache, care studia la Academia de muzică din Berlin şi care a pus bazele corului parohiei.

În anul 1943 personalul bisericesc a fost completat, fiind încadrat în postul de diacon Ion Barnea, doctor în teologie al Universităţii din Atena, cu studii în Grecia, Italia şi Germania. De asemenea, a fost înfiinţat şi un al doilea post de cântăreţ.

Se punea acum problema înlocuirii stării de provizorat prin construirea unei biserici potrivite pentru nevoile spirituale ale românilor din Berlin. Raul Bossy, ministrul României la Berlin a propus ca în viitoarea clădire a Legaţiei, proiectată a se construi la Berlin, să se facă loc şi pentru capelă. Se avea în vedere chiar şi construirea din temelie a unei biserici în stil arhitectonic românesc, după modelul bisericilor moldoveneşti sau în felul celei de la Curtea de Argeş, ca şi a unei clădiri pentru locuinţe, oficiu parohial şi sediu cultural.

Prin bunăvointa Bisericii Evanghelice şi cu ajutorul real al lui Raul Bossy şi al colonelului Gheorghe Ion, ataşatul României la Berlin, preotul Emilian Vasilovschi a găsit o biserică evanghelică liberă, anume biserica Jerusalem, la întretăierea străzilor Linden cu Jerusalem, rechiziţionată de armata germană. Biserica a fost evaluată la pretul de 450.000 RM. Formalităţile de cumpărare ale acesteia au fost lungi şi anevoioase, însă încununate de succes, aşa încât la data de 21 august 1943 s-a încheiat actul de trecere în proprietatea Parohiei Ortodoxe din Berlin a bisericii Jerusalem, înscris în Registrul de_cadastru la nr. 27 de către notarul Norbert Sohn. Documentul a fost semnat de către preotul Emilian Vasilovschi din partea statului Român şi de către dr. Johannes Heinrich, preşedinte al Secţiei financiare a Consistoriului Evanghelic al mărcii Brandenburg.

Tot acum, Parohia ortodoxă română din Berlin a semnat un contract de închiriere pentru zece ani a unui imobil din apropierea imediată a bisericii, având vreo 22 de încăperi, care serveau ca locuintă pentru preotul paroh şi pentru personalul bisericesc, ca şi pentru cancelaria parohială, bibliotecă, sală de cor şi de consiliu, sală de expoziţie permanentă etc.

S-a trecut la amenajarea şi repararea bisericii şi a casei parohiale. Lucrările au fost ample şi costisitoare, după cum reiese dintr-un Proces-verbal de evaluare întocmit de Consiliul parohial la data de 29 mai 1943 şi care se află în original la Serviciul Cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor împreună cu un număr de şapte fotografii ale bisericii.

Patriarhul Nicodim a hotărât ca biserica să aibă acelaşi hram ca şi cea dinainte, adică “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.

Prima slujbă în această biserică s-a oficiat la 24 ianuarie 1944, la 85 de ani de la Unirea Principatelor române.

Doar puţină vreme s-au bucurat românii de noul lor locaş de închinare, pentru că la 2 martie 1945, în timpul unui bombardament, biserica a fost incendiată şi distrusă în proporţie de 68 %, iar clădirea, închiriată, care adăpostea casa parohială a fost distrusă complet.

Inventarul bisericii, atât cât a putut fi salvat, a fost depozitat în biserica evanghelică din oraşul Buckow, în apropiere de Berlin.

La 9 martie 1961, ora 11.00, biserica a fost dinamitată, iar la 17 martie 1966 terenul a fost vândut de Statul Român, Senatului Vest-Berlinului.

Astfel s-a pus capăt istoriei unei biserici de aproape 500 de ani, (ea fiind construită în anul 1484), biserică ce era una dintre cele mai mari şi mai impunătoare din Berlin.

Istoria Parohiei Ortodoxe Române din Berlin s-a întrerupt odată cu bombardarea locaşului de închinare, aici slujind foarte rar câte un preot român dependent de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

Începând cu anul 1986 s-au înfiinţat, succesiv, în Berlin trei parohii ortodoxe româneşti, cu hramul: “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, “Învierea” şi “Învierea lui Hristos”, dar care, fiecare dintre ele, au avut câte un preot care a slujit sporadic Sfânta Liturghie, fără a putea fi îndeplinite pe deplin nevoile spirituale ale românilor din această parte a Europei. Trebuie subliniat faptul că în tot nord-estul Germaniei nu mai există nici o altă Parohie Ortodoxă Română. De aceea, unii dintre românii de aici şi-au uitat credinţa, şi-au botezat şi cununat copiii în Biserica Evanghelică sau cea Catolică şi foarte mulţi dintre ei, în special cei tineri, nu mai vorbesc româneşte şi nu cunosc mai nimic din istoria şi tradiţiile noastre româneşti.

În anul 2000, la îndemnul Î. P. S. Mitropolit Serafim, s-a revenit la hramul iniţial al parohiei: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, actuala parohie considerându-se continuatoarea celei dintâi.

La 12.11.2000, în preajma prăznuirii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, s-au sărbătorit 60 de ani de la înfiinţarea primei parohii ²

Din Septembrie 1999 slujbele bisericii se săvârşesc fără întrerupere, cel puţin de trei ori pe săptămână, uneori chiar zilnic, în funcţie de sărbătorile de peste săptămână.

Dorinta românilor din Berlin de a avea un locaş propriu de închinare continuă şi sperăm să se materializeze cu ajutorul lui Dumnezeu şi a bunilor credincioşi iubitori ai “podoabei Casei Domnului”.

De la 1 Ianuarie 2006 Parohia a intrat în posesia unui teren, în suprafaţă de 1523 mp, cu o casă care, parţial va fi transformată în capelă şi parţial va fi demolată pentru a face loc noii biserici.

Pr. Dr. Constantin Mihoc