Dobrogea este detinatoarea celor
mai vechi Sfinte Moaste descoperite pe teritoriul Romaniei. Ele apartin
preotului Epictet si monahului Astion care au primit cununa de "martiri
ai
lui Hristos" in ziua de 8 iulie anul 290. Aceste odoare de mare pret au
fost scoase la iveala in vara anului 2001, in ziua praznuirii Adormirii
Maicii
Domnului, de o echipa de arheologi, romano-americana condusa de dr.
Mihail
Zahariade. Cripta se afla sub altarul bazilicii Episcopale a
Halmyrisului,
localitate antica situata intre Murighiol si Dunavat, jud. Tulcea.
Desi inscriptiile si locul unde au
fost descoperite atesta cu certitudine identificarea lor, cercetatorul
antropolog Nicolae Miritoiu a facut o serie de analize, care au
confirmat fara
putinta de tagada ca sfintele moaste apartin preotului Epictet si
monahului
Astion.
Trei surse certe pentru atestarea
sfintelor moaste:
Prima sursa este Actul
martiric (scris imediat dupa moartea celor doi), republicat in 1615 de
eruditul
iezuit Herbert Rosweyde, initiatorul colectiei hagiografice ACTA
SANCTORUM.
Cea de-a doua sursa sunt
impresionantele descoperiri de sub altarul Bazilicii Episcopale din
Halmyris,
cetate atestata ca Episcopie a Scythiei Minor de la sfarsitul secolului
al
V-lea. Cercetarea istorica a cetatii se afla in grija Muzeului National
de
istorie Bucuresti, institutie care l-a delegat pe prof. univ. dr.
Mihail
Zahariade sa se ocupe de santierul arheologic. In campania
de sapatura din anul 2001, in
zilele premergatoare praznicului Adormirii Maicii
Domnului a fost extinsa lucrarea de
cercetare si sub altarul acestei bazilicii din cetate. In ziua de 15
august
Dumnezeu a binevoit sa scoata la iveala o cripta in care se aflau
osemintele a
doi martiri. In mijlocul criptei, pe peretele dinspre rasarit, se aflau
fragmente dintr-o inscriptie. Din cele sapte randuri au fost descifrate
primele
doua in care este scris. Urmatoarele randuri din inscriptie nu s-au
mai
pastrat, insa in randul al V-lea este scris
si o parte din
litera greceasca "V". In
ultimul rand apar prime trei litere ale verbului care inseamna "a
molesta, a lovi". Toate
acestea l-au determinat pe prof. dr. Mihail Zahariade sa atribuie
osemintele
preotului Epictet si monahului Astion, a caror viata si patimire este
prezentata in "Acta Sanctorum", capitolul "Despre Sfintii
Epictet preotul si Astion monahul martiri ai Halmyrisului din Scythia".
Este indeobste cunoscut faptul ca, din evlavie, in primele secole,
crestinii
ingropau sfintele moaste sub altarele bisericilor, aratand astfel o
continuitate cu Biserica primara, cand crestinii oficiau Sfanta
Liturghie pe
mormintele "sfintilor" (nume atribuit crestinilor din primele secole).
Similitudini in acest sens sunt intalnite in majoritatea bazilicilor
descoperite pe cuprinsul provinciei Scythia Minor (Dobrogea).
Profesorul Mihail
Zahariade ne-a marturisit ca a simtit de la inceput ca se afla in fata
moastelor celor doi sfinti si, chiar in aceeasi zi a luat legatura cu
Inalt
Prea Sfintitul Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului pentru
a-si
exprima convingerea. O comisie clericala, coordonata de Inalt Prea
Sfintia Sa,
a studiat osemintele care aveau aspectul unor moaste: nuanta aurie,
miros
specific. Toate acestea alaturi de argumentele de ordin
istorico-literar au
lasat de-o parte orice urma de indoiala. Drept urmare, insusi Inalt
Prea
Sfintia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a ridicat sfintele
moastele din
cripta si le-a asezat in racle frumos impodobite ce au fost asezate cu
toata
cinstea, patru luni mai tarziu, de 1 Decembrie 2001, in Catedrala
Arhiepiscopala a Tomisului.
Pentru a fi subliniata importanta
religioasa si istorica a descoperirii, la scurt timp au fost demarate
lucrarile
de constructie ale unei manastirii in imediata vecinatate a bazilicii
episcopale a Halmyrisului.
Cea de-a treia sursa de
autentificare este valorosul studiu antropologic ce aduce completari si
lamuriri de netagaduit. Prin amabilitatea antropologilor Nicolae
Miritoiu si
Andrei D. Soficaru, elaborat pe parcursul a aproximativ zece luni de
munca
asidua, studiul amintit confirma cele scrise in urma cu 1700 de ani:
varsta
celor doi, infatisarea lor, cauza mortii, modalitatile de schingiuire.
Dupa
efectuarea cercetarilor Nicolae Miritoiu si Andrei D. Soficaru au
afirmat:
"analiza antropologica ne permite sa credem ca moastele din cripta de
la
Halmyris apartin intr-adevar martirilor Epictet si Astion". Acest
studiu
confirma varsta celor doi, consemnata de altfel si in "Acta
Sanctorum": "Sfantul Epictet, in varsta de aproape saizeci de ani
[...] Astion [....] aproape 35 de ani". Studiul antropologic scrie ca
putem estima o varsta cronologica la deces de 64, 67 ani cu o marja de
eroare
de +/- 3 ani a unuia din cei doi, iar pentru cel de-al doilea de 49 de
ani +/-
3 ani, incadrare valabila pentru 80-85% din cazuri. Eroarea este sensibila, mai ales ca
este vorba despre
oseminte vechi de peste 1700 de ani.
Un alt rezultat al cercetarilor a
scos in evidenta urmele de violenta aflate in concordanta cu Faptele
Sfintilor
unde scrie ca "...auzind acestea comandantul s-a infuriat peste masura
si
a dat porunca sa fie dezbracati si biciuiti cu toata puterea [...]
Latronianus
a poruncit ca ei sa fie ridicati pe stinghia de tortura si sfasiati cu
carlige
de fier." Cei doi antropologi ne-au pus la dispozitie datele
referitoare
la studierea urmelor de violenta si concluziile la care au ajuns.
Astfel,
pentru primul din cei doi, se afirma ca omoplatul stang prezinta o
fractura a
acromionului, iar cel drept o fractura a marginii axilare. Mandibula
prezinta,
si ea, distrugerea alveolelor. "Aspectul si patina suprafetelor acestor
fracturi indica cu multa probabilitate ca ele ar fi putut fi produse pe
osul
proaspat prin aplicarea unor lovituri cu obiecte contondente in
regiunea
posterioara a umerilor si a fetei, iar lipsa oricarei urme de reactie
osoasa
postfractum arata ca persoana a decedat la scurt timp dupa aceasta", se
arata in studiul citat. Referitor la osemintele celui de-al doilea,
antropologii afirma ca "la humerusul drept ...se observa o urma
provocata
de un obiect taios ".
De remarcat este si amanuntul
referitor la o alta modalitate de a-i chinui pe cei doi prezentata, de
asemenea, in izvorul istoric: "Apoi, a cerut sa se aduca vergi de
frasin
si sa fie loviti pana ce-si vor da duhul". Cercetarea amanuntita a
osemintelor a relevat prezenta unor mici "eschile cu aspect de ruptura
de
lemn verde". La toate acestea se adauga confirmarea antropologica a
decapitarii. Cauza decesului nu a putut fi stabilita decat pentru cel
tanar, la
care prima vertebra cervicala, atlasul, poarta dovada ca moartea a
survenit in
timpul decapitarii. Lipsa primelor doua vertebre cervicale, continua
antropologii, ne impiedica sa facem aceeasi constatare si pentru cel
varstnic,
dar tinand cont de celelalte elemente discutate putem presupune ca
ambii au
avut acelasi sfarsit." Antropologii Nicolae Miritoiu si Andrei D.
Soficaru, in finalul studiului lor afirma ca "Avem de a face cu
moastele a
doi martiri crestini, schingiuiti si apoi executati prin decapitare."
1700
de ani de evlavie a crestinilor in timpul vietii Sfintilor Epictet si
Astion si
chiar in timpul perioadei de prigonire a crestinilor, evlavia fata de
cei doi
se manifesta vizibil datorita darului facerii de minuni cu care au fost
inzestrati, atat in timpul vietii, cat si dupa trecerea la cele
vesnice. In
actul martiric se specifica: "Si toti cei care erau stapaniti de vreo
infirmitate, indata ce din credinta se atingeau de trupurile lor si,
din dragoste
fata de Dumnezeu, le sarutau, indata se indeparta de la ei toata
nelinistea si
durerea. Si astfel de semne si minuni au continuat sa se petreaca la
mormantul
lor necontenit dupa aceea". (Acta Sanctorum)
Dupa 1700 de ani Sfintele lor
moaste sunt cinstite ca la inceput in preziua praznuirii lor, 7 iulie,
din
Constanta spre Tulcea, la Halmyris, Inalt Prea Sfintitul Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului conduce o procesiune cu moastele Sfintilor
Epictet si
Astion, pentru ca, in ziua de 8 iulie, mii de pelerini, din intreaga
tara sa
isi plece genunchii langa raclele celor doi sfinti si sa participe la
Sfanta
Liturghie, oficiata la manastirea din vecinatatea vechiului Halmyris.
