|
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri,
izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii
tăi. Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din
toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Mireasă
nenuntită!
Icosul 1
Îngerul cel mai întâi stătător,
din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! şi
împreună cu glasul cel netrupesc văzându-Te pe
Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi i-a stat
înainte grăindu-i unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare
bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere
blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui
căzut;
Bucură-te, mântuirea
lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime
întru care anevoie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime care nu
te poţi vedea lesne cu ochi îngereşti;
Bucură-te, că eşti scaun
Împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce pe
toate le poartă;
Bucură-te, steaua care arăţi Soarele;
Bucură-te, pântecele
dumnezeieştii Întrupări;
Bucură-te, prin care se
înnoieşte făptura;
Bucură-te, prin care prunc se face
Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 2-lea
Ştiindu-se pe sine Sfânta întru
curăţie, zis-a lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău
glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naştere cu
zămislire fără sămânţă, cum îmi spui,
cântând: Aliluia?
Icosul al
2-lea
Înţelegerea cea neînţeleasă
căutând Fecioara să o înţeleagă, a grăit către cel
ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putinţă să se nască
fiu, spune-mi? Către care el a zis cu frică, însă grăind aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului
celui nespus;
Bucură-te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere;
Bucură-te, începutul minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scară cerească pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, podul care-i treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minunea mult slăvită de îngeri;
Bucură-te, ceea ce le eşti diavolilor rană de mult plâns;
Bucură-te, ceea ce Lumina în chip nespus o ai născut;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce
chip s-a petrecut;
Bucură-te, ceea ce covârşeşti mintea înţelepţilor;
Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile credincioşilor;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 3-lea
Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre
zămislire, pe ceea ce nu ştia de nuntă; şi pântecele ei cel
cu bună roadă, ca pe o ţarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor să
secere mântuire, când vor cânta aşa:
Aliluia!
Icosul al
3-lea
Având Fecioara în
pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta; iar
pruncul acesteia, îndată cunoscându-i
închinarea, s-a bucurat şi, cu săltări în
pântece, ca şi cum ar fi cântat, a grăit către
Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei celei
neveştejite;
Bucură-te, agonisirea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieţii noastre;
Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulţirea milelor;
Bucură-te, masă care porţi îndestularea milostivirilor;
Bucură-te, ceea ce înfloreşti ca raiul desfătării;
Bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii cea bine primită;
Bucură-te, curăţia a toată lumea;
Bucură-te, bunăvoirea lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 4-lea
Vifor de gânduri îndoielnice
având în sine înţeleptul Iosif, s-a
tulburat uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta,
gândind că eşti furată de nuntă, tu, ceea eşti fără de
prihană; iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la
Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Icosul al
4-lea
Auzit-au păstorii pe îngeri
lăudând venirea trupească a lui Hristos şi,
alergând spre Acesta ca spre un păstor, văzutu-L-au ca pe un
Miel fără prihană în braţele Mariei, pe care
lăudând-o, au zis:
Bucură-te, Maica Mielului şi a
Păstorului;
Bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare;
Bucură-te, chinuirea vrăjmaşilor celor nevăzuţi;
Bucură-te, deschizătoarea uşilor raiului;
Bucură-te, că cele cereşti împreună se bucură cu cele
pământeşti;
Bucură-te, că cele pământeşti împreună dănţuiesc cu
cele cereşti;
Bucură-te, gura Apostolilor cea netăcută;
Bucură-te, nebiruita îndrăznire a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinţei;
Bucură-te, cunoştinţa cea luminoasă a harului;
Bucură-te, prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu slavă;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 5-lea
Steaua cea cu dumnezeiască mergere
văzând-o înţelepţii, mers-au pe urma luminii ei; şi
ţinând-o ca pe o făclie, cu ea căutau pe tarele
Împărat; şi ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat,
cântându-I: Aliluia!
Icosul al
5-lea
Văzut-au pruncii haldeilor în braţele
Fecioarei pe Cel ce a zidit cu mâna pe oameni; şi,
cunoscându-L a le fi Stăpân, deşi luase chip de
rob, s-au grăbit cu daruri a-L sluji şi a-i cânta celei
binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce l-ai zvârlit din putere pe tiranul cel
fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujba păgânească;
Bucură-te, ceea ce ne curăţeşti de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit de văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii celor
credincioşi;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 6-lea
Vestitori purtători de Dumnezeu
făcându-se magii, s-au întors în Babilon,
împlinind proorocia; şi tuturor mărturisindu-Te pe Tine,
Hristoase, l-au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să
cânte: Aliluia!
Icosul al
6-lea
Strălucind în Egipt Tu, Lumina
adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui,
nerăbdând tăria Ta, Mântuitorule, au căzut; iar cei
ce de ei au scăpat, îi cântau Născătoarei de
Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea
oamenilor;
Bucură-te, căderea demonilor;
Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare care ai înecat pe netrupescul faraon;
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, stâlp de foc care călăuzeşti pe cei din
întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât
norul;
Bucură-te, hrană şi cupă cu mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduinţei;
Bucură-te, izvorâtoare de miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 7-lea
Vrând Simeon să se mute din veacul acesta
înşelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut lui
cunoscut şi ca Dumnezeu desăvârşit. Pentru aceea s-a mirat de
înţelepciunea Ta cea nespusă, strigând: Aliluia!
Icosul al
7-lea
Arătat-a făptură nouă, arătându-Se
Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuţi de Dânsul, răsărind
din pântecele cel fără de sămânţă şi păzindu-l
întreg precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o
lăudăm grăind:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, ceea ce ai luminat chipul învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viaţa îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc
credincioşii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care
mulţi se adumbresc;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe
Povăţuitorul celor rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiţi;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea multor greşiţi;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieşte toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 8-lea
Văzând naştere străină, să ne
înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; că
pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a
arătat om plecat, vrând să tragă întru
înălţime pe cei ce-I cântă: Aliluia!
Icosul al
8-lea
Cu totul a fost între cei de jos, iar de
cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că
dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, şi
naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui
Dumnezeu celui neîncăput;
Bucură-te, uşa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioşi;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioşi;
Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe
Heruvimi;
Bucură-te, sălaşul cel preaslăvit al Celui ce este pe Serafimi;
Bucură-te, cea care ai adunat lucruri potrivnice întru una;
Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria şi naşterea;
Bucură-te, prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, prin care s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veşnice;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 9-lea
Toată firea îngerească s-a minunat de
lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca
Dumnezeu, L-au văzut om apropiat tuturor, petrecând
împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!
Icosul al
9-lea
Pe retorii cei mult vorbitori îi vedem,
Născătoare de Dumnezeu, că-ţi stau înainte ca nişte peşti
fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip şi fecioară
ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi, de o taină ca aceasta
minunându-ne, cu credinţă strigăm:
Bucură-te, sălaşul
înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce pe filosofi îi arăţi neînţelepţi;
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meşteri la cuvânt a fi
necuvântători;
Bucură-te, că nebuni s-au arătat întrebătorii cei cumpliţi;
Bucură-te, că s-au veştejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai spart vorbele cele încâlcite
ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoştinţei;
Bucură-te, ceea ce pe mulţi i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieţi;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 10-lea
Vrând Împodobitorul tuturor să
mântuiască lumea, la ea a venit, precum i se făgăduise; şi
Păstor fiind ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi. Căci cu
asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude:
Aliluia!
Icosul al
10-lea
Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului şi
al pământului te-a gătit pe tine, curată, sălăşluindu-Se
în pântecele tău şi învăţându-i
pe toţi să-ţi cânte:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de-nţeles;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţii celei dumnezeieşti;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi întru
ruşine;
Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei lipsiţi de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe semănătorul curăţiei;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămânţă;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioşi;
Bucură-te, ceea ce între fecioare ai fost unică hrănitoare de
prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinţilor;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 11-lea
Împărate Sfinte, de Ţi-am aduce cântări
şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum
se cuvine, că se biruieşte toată cântarea care va să tindă
spre mulţimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ţi
cântă: Aliluia!
Icosul al
11-lea
Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt
întru întuneric, o vedem pe Preasfânta
Fecioară; că aprinzând în sine focul cel netrupesc,
pe toţi îndreptează spre cunoştinţa cea
dumnezeiască ce le luminează mintea cu raza ei şi se
cinsteşte cu chemarea aceasta:
Bucură-te, raza Soarelui celui
înţelegător;
Bucură-te, raza luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucură-te, ceea ce pe vrăjmaşi îi îngrozeşti ca un
tunet;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorât râul ce curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat chipul cristelniţei;
Bucură-te, ceea ce curăţeşti întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie, care speli conştiinţa;
Bucură-te, cupă care dai gust bucuriei;
Bucură-te, adierea mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viaţa veseliei celei de taină;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 12-lea
Vrând să dea har datoriilor celor de
demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti venit-a singur la cei
ce se depărtaseră de harul Lui şi, rupând zapisul, aude de la
toţi aşa: Aliluia!
Icosul al
12-lea
Cântând naşterea ta, te lăudăm
toţi ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu, că
locuind în pântecele tău, Domnul, Care ţine toate
cu mâna, a sfinţit, a slăvit şi a învăţat pe toţi
să-ţi cânte:
Bucură-te, locaşul lui
Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te, sfântă, care eşti mai mare decât sfinţii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieţii cea nedeşertată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraţilor celor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, zidul împărăţiei cel nebiruit;
Bucură-te, prin care se ridică biruinţele;
Bucură-te, prin care se surpă vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, mântuirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul
al 13-lea
O, Maică prealăudată, care ai născut pe
Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât
toţi sfinţii, primind acest dar de acum, mântuieşte de toată
ispita şi scoate din chinul ce va să fie pe toţi cei ce-ţi
cântă: Aliluia! (acest
Condac se zice de trei ori).
După
aceasta se zice iarăşi Icosul întâi: Îngerul cel mai
întâi stătător...
şi
Condacul întâi: Apărătoare Doamnă...
şi
apoi această
Rugăciune
către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Preacurată Doamnă, Stăpână de Dumnezeu
Născătoare, Fecioară, care poţi face tot binele, primeşte aceste
daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea
ce eşti aleasă din toate neamurile, şi te-ai arătat mai
înaltă decât toate făpturile cereşti şi
pământeşti. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor;
şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, şi ne-am
învrednicit Sfântului Său Trup şi Preacuratului Său
Sânge. Pentru aceea fericită eşti întru toate
neamurile, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată
decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii.
Şi acum,
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Fecioară
întru tot cântată, nu înceta a te ruga
pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui
înşelător, şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi
de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci, cu
rugăciunile tale, păzeşte-ne pe noi până la sfârşit
neosândiţi. Ca, întru paza şi cu ajutorul tău fiind
mântuiţi, slavă, laudă, mulţumire şi închinare,
pentru toate să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeu,
Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
|
