|
Apărătorule cel mai mare şi Doamne, biruitorul
iadului, ca cei ce ne-am izbăvit de moartea cea veşnică, cele de laudă
aducem Ţie noi, robii Tăi şi zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai
îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăveşte pe noi,
care-Ţi cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne!
Icosul I
Făcătorule al îngerilor şi Doamne al
puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea şi limba, spre lauda
preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul şi limba celui surd şi
gângav de demult, ca să grăiesc şi eu acestea:
Iisuse
preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoşilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceaţa preoţilor;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea
pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria preacuvioşilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu
fecioria;
Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea
păcătoşilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 2-lea
Văzând, Doamne, pe văduva care
plângea foarte şi, precum atunci, milostivindu-Te, ai
înviat pe fiul ei, pe care îl ducea să-l
îngroape, aşa înviază şi sufletul meu cel
omorât cu păcate, Iubitorule de oameni, şi Te milostiveşte
spre mine, care-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al
2-lea
Înţelegerea cea neînţeleasă
căutând Filip să o înţeleagă, grăia: Doamne, arată
nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta
vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut că Tatăl este întru
Mine şi Eu întru Tatăl? De aceea, Ţie, Celui ce eşti
necuprins, cu frică Îţi grăim:
Iisuse,
Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratule cel puternic;
Iisuse, Stăpâne cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curăţeşte păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptăţile mele;
Iisuse, nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 3-lea
Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus
pe apostolii Tăi, care şedeau în Ierusalim,
îmbracă-mă şi pe mine, cel golit de toate faptele cele bune,
cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, şi-mi dă mie să
cânt Ţie cu dragoste: Aliluia!
Icosul al
3-lea
Iisuse, Cel ce ai mulţime de îndurări,
Care ai chemat pe vameşi şi pe păcătoşi şi pe cei necredincioşi, nu mă
trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca nişte mir de
mult preţ, primeşte cântarea aceasta:
Iisuse,
puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fără de sfârşit;
Iisuse, frumuseţea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluieşte-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învaţă-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 4-lea
Vifor de gânduri îndoielnice
având înlăuntru, Petru se afunda; iar
văzându-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup şi
umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat şi,
primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!
Icosul al
4-lea
Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale şi a
strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă; şi chemându-l,
i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta şi ochii cei cugetători ai
inimii mele, ai celui ce grăiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumuseţătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminatorul minţii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse, izbăveşte-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 5-lea
Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din
blestemul legii cu sângele cel izvorâtor din
Dumnezeu, Iisuse, aşa ne scoate pe noi din lanţurile cu care şarpele
ne-a împiedicat pe noi, prin patimile cele trupeşti, prin
îndemnările spre desfrânare şi prin
trândăvirea cea rea, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie:
Aliluia!
Icosul al
5-lea
Văzând pruncii evreilor în chip
omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile şi
cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu
stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi
aducem Ţie cântare, grăind:
Iisuse,
Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereţilor mele;
Iisuse, lauda batrâneţilor mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viaţa mea de după moarte;
Iisuse, liniştea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă ruşina pe mine atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă!
Condacul
al 6-lea
Vestirea şi graiurile propovăduitorilor celor de
Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat
şi cu oamenii ai vieţuit, Cel ce eşti neajuns, şi durerile noastre
le-ai ridicat, de unde cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins
a cânta: Aliluia!
Icosul al
6-lea
Răsărit-a în lume luminarea adevărului
Tău şi s-a izgonit înşelăciunea cea diavolească,
Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au
căzut, iar noi, dobândind mântuire, mulţumire
Îţi aducem, cântând aşa:
Iisuse,
adevărul cel ce izgoneşti înşelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vieţii, satură-mă pe mine, cel
flămând;
Iisuse, izvorul
înţelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat;
Iisuse, veşmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe
mine, cel întinat;
Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine,
nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru
păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te caută, află şi sufletul meu;
Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoşilor, curăţeşte fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 7-lea
Vrând să descoperi taina cea ascunsă din
veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, şi ca o oaie fără
de glas înaintea celor ce o tund, şi ca un Dumnezeu din morţi
ai înviat şi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi
ne-ai ridicat pe noi, care-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al
7-lea
Arătat-a făptură minunată, arătându-Se
nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire S-a
întrupat şi din mormânt a înviat,
nestricând peceţile, şi la apostoli prin uşile
încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea
minunându-ne, cu credinţă grăim acestea:
Iisuse,
Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înţelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăţia cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârşit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veşnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluieşte-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 8-lea
Văzând străină întruparea lui
Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă şi mintea
spre cele dumnezeieşti să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe
pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe
noi, cei ce-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al
8-lea
Cu totul era între cei de jos, şi dintre
cei de sus nicicum nu S-a despărţit Cel negrăit, când de voie
pentru noi a pătimit, şi cu moartea Sa moartea noastră a
omorât-o, iar cu învierea Sa a dăruit viaţă celor
ce-I cântă:
Iisuse,
bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minţii;
Iisuse, bucuria cunoştinţei;
Iisuse, nădejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveşnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 9-lea
Toată firea îngerească, Iisuse, fără de
încetare slăveşte preasfânt numele Tău în
ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt,
Sfânt; iar noi păcătoşii pe pământ, cu buze de
tină, cântăm: Aliluia!
Icosul al
9-lea
Pe retorii cei mult-grăitori îi vedem
tăcând ca nişte peşti fără de glas despre Tine, Iisuse,
Mântuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel
neschimbat petreci şi om deplin. Iar noi, minunându-ne de o
taină ca aceasta, cu credinţă grăim acestea:
Iisuse,
Dumnezeul cel preaveşnic;
Iisuse, Împăratul împăraţilor;
Iisuse, Stăpânul stăpânitorilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii şi al celor morţi;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse, curăţeşte-mă după mare mila Ta;
Iisuse, izgoneşte de la mine trândăvirea;
Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii,
Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 10-lea
Vrând să mântuieşti lumea,
Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea
întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept
aceea s-a preaînălţat numele Tău mai mult decât tot
numele, şi de la toate făpturile cereşti şi pământeşti auzi:
Aliluia!
Icosul al
10-lea
Împărate cel preaveşnic,
Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curăţeşte-ne
pe noi de toată întinăciunea, precum ai curăţit pe cei zece
leproşi, şi ne tămăduieşte pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel
iubitor de argint al lui Zaheu vameşul, ca să-Ţi cântăm cu
umilinţă acestea:
Iisuse,
vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăţia cea neîmpuţinată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiţi;
Iisuse, ajutătorul celor osteniţi;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniştea celor învăluiţi;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 11-lea
Cântare cu totul de umilinţă aduc Ţie,
eu, nevrednicul, şi strig Ţie ca şi cananeanca: Iisuse, miluieşte-mă,
că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de
diavolul, cu patimi şi cu urgie fiind aprins, şi dă-mi tămăduire mie
celui ce-Ţi cânt: Aliluia!
Icosul al
11-lea
Luminătorul cel primitor de lumină al celor dintru
întunericul necunoştinţei, Pavel, care mai înainte
Te prigonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu
înţelepţitor, şi-a limpezit pornirea cea rea a sufletului.
Aşa şi mie luminează-mi luminile cele întunecate ale
sufletului, ale celui ce-Ţi grăiesc:
Iisuse,
Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, Îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosârd;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse, tămăduieşte-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curăţeşte-mi mintea de gândurile cele deşarte;
Iisuse, păzeşte-mi inima de poftele cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 12-lea
Dăruieşte-mi har, Dezlegătorule al tuturor
datoriilor, Iisuse, şi mă primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum
ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, şi mă cheamă pe mine
trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe
Tine, şi mă auzi pe mine, cel ce-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al
12-lea
Slăvind învierea Ta, Te lăudăm toţi şi
credem cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce şezi de-a dreapta
Tatălui şi va să judeci viii şi morţii. Atunci mă
învredniceşte şederii de-a dreapta pe mine, cel ce zic:
Iisuse,
Împăratul cel mai înainte de veci,
mântuieşte-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzeşte-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci,
acoperă-mă;
Iisuse, veşmântul cel luminat, înfrumuseţează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, străluceşte peste mine;
Iisuse, soarele dreptăţii, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, străluceşte peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufleteşti şi trupeşti izbăveşte-mă;
Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, izbăveşte-mă de focul cel nestins şi de alte chinuri veşnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul
al 13-lea
O, preadulce şi întru tot
îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte acum
această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai
văduvei, şi păzeşte moştenirea Ta de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei
nevăzuţi, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputinţe şi de
foamete, de toate scârbele şi rănile cele aducătoare de
moarte, şi din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toţi, care
cântăm Ţie: Aliluia!
Acest
Condac se zice de trei ori. După aceasta se zice iarăşi Icosul
întâi: Făcătorul
îngerilor...
şi Condacul întâi: Apărătorule
cel mai mare…, apoi se citeşte această
Rugăciune
către Domnul nostru Iisus Hristos
Făcută de Sfântul Isaac Sirul
Domnului să ne rugăm!
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai
plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de
milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele.
Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduieşte
rănile mele. Cu sângele Tău, curăţeşte sângele meu
şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău celui de
viaţă făcător. Fierea cu care vrăjmaşii Te-au adăpat să
îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat.
Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine
mintea mea cea trasă în jos de diavoli. Capul Tău, pe care
l-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de
potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de
lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării precum a
făgăduit preasfântă gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu
pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea
întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe Care L-ai
încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă
povăţuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca
să Te caut. Nu am pocăinţa, nici umilinţa care întorc pe fii
la moştenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare,
Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti
şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de
atâtea ispite şi nu poate să se
înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru
Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul
bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă neştirbită şi inimă
îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în
căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot
binele. Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din
sânurile Sale fără de ani şi mai înainte de veci,
să înnoiască în mine închipuirea icoanei
Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine;
ieşi în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta cea duhovnicească.
Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrăneşte-mă
împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine. Căci
inima lor curată este sălaşul Tău şi se vede
într-însa strălucirea descoperirilor Tale.
Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce
s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate
felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi
pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea Ta de oameni în
vecii vecilor. Amin.
|
