|
Împărate
ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate
le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te
sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi
mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte
Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi
(de trei ori).
Slavă
Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă
Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne,
iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele
noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte
(de trei ori).
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Tatăl
nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre
fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi
noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne
izbăveşte de cel rău.
Că
a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne
miluieşte (de 12 ori).
Apoi :
Veniţi
să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi
să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi
să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul
nostru!
Psalmul 50
Miluieşte-mă,
Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge
fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu
mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea
este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât
drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată
întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată
adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale
mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi
mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi
veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la
păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte
întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale
mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la
mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se
vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul
mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele
mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă,
Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este
duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine,
Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi
arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.
Canonul
Cântarea întâia
Stih:
Inimă curată zideşte
întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale
mele.
Pâine
a vieţii celei veşnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt şi scump Sângele
Tău, Milostive Doamne, şi tămăduire durerilor celor de multe feluri.
Stih:
Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Învredniceşte-mă,
Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat şi să
beau Sângele Tău cel preascump, cu credinţă şi cu dragoste.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Întinat
fiind cu lucruri netrebnice eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă
împărtăşesc cu preacuratul Tău Trup şi cu dumnezeiescul Tău Sânge,
Hristoase, ci fă-mă vrednic de aceasta.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Dumnezeiască
Mireasă, ceea ce eşti bună şi binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel
nearat şi de mântuire lumii, învredniceşte-mă ca, mâncându-L pe Acesta, să
mă mântuiesc.
Cântarea a treia
Stih:
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
Dă-mi,
Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi curăţească necurăţia inimii
mele, ca fiind curăţit, în cuget curat, cu credinţă şi cu frică să vin,
Stăpâne, spre împărtăşirea Darurilor Tale.
Stih:
Nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Spre
iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup şi dumnezeiescul Tău
Sânge, şi spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt şi spre viaţa de veci,
Iubitorule de oameni, şi spre îndepărtarea durerilor şi a necazurilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Doamne,
învredniceşte-mă să mă împărtăşesc fără de osândă cu preacurat Trupul Tău
şi cu scumpul Tău Sânge, şi să slăvesc bunătatea Ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Preacurată,
ceea ce eşti masă a Pâinii Vieţii, Care S-a pogorât de sus, întru milă, şi
i-a dăruit lumii viaţă nouă, învredniceşte-mă acum şi pe mine,
nevrednicul, să gust cu frică din Acesta şi să fiu viu.
Doamne
miluieşte
(de trei
ori).
Foc
şi lumină să-mi fie mie primirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor
Tale Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor şi luminându-mă peste
tot, spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată; că nu voi da cele sfinte
înşelăciunii vrăjmaşului, nici Îţi voi da sărutare vicleană, ci, ca
desfrânata căzând înaintea Ta şi ca tâlharul mărturisindu-mă, strig către
Tine: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Cântarea a patra
Stih:
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
Întrupându-Te,
mult-Milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru
păcatele noastre. Pentru aceasta mă rog Ţie să curăţeşti şi păcatele mele.
Stih:
Nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Tămăduieşte
rănile sufletului meu, Doamne, şi mă sfinţeşte tot şi mă învredniceşte,
Stăpâne, să fiu părtaş la dumnezeiasca Ta Cină de taină, eu, ticălosul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Să
stăm toţi cu frică şi cu cutremur, ţinând ochii inimii în sus şi strigând
către Mântuitorul: Întăreşte-ne şi ne înţelepţeşte, Milostive Doamne,
întru frica Ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Fă
şi mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, Stăpână, şi mă
păzeşte pe mine, robul tău, neîntinat şi fără de prihană, ca, primind
înlăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfinţesc.
Cântarea a cincea
Stih:
Inimă curată zideşte întru
mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Precum
ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum împreună cu smeritul robul Tău şi
petrece întru mine precum ai făgăduit, că iată mănânc Trupul Tău cel
dumnezeiesc şi beau Sângele Tău.
Stih:
Nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Cuvântule
al lui Dumnezeu şi Dumnezeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie,
întunecatul, spre luminare şi Sângele Tău spre curăţirea întinatului meu
suflet.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Având
suflet întinat şi buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase,
şi să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Marie,
Maica lui Dumnezeu, care eşti scump sălaş al bunei miresme, cu rugăciunile
tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăşi cu Sfintele Taine ale Fiului
tău.
Cântarea a şasea
Stih:
Inimă curată zideşte întru
mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Mintea
şi sufletul, inima şi trupul sfinţeşte-mi-le, Mântuitorule, şi mă
învredniceşte ca, fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii de
înfricoşătoarele Tale Taine.
Stih:
Nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Ca,
înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău şi întărirea
vieţii, prin împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Cu
frică şi cu cutremur să ne apropiem toţi de dumnezeieştile Taine ale lui
Hristos şi să primim adevăratul şi sfântul Lui Trup şi adevăratul, sfântul
şi scumpul Lui Sânge.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Dumnezeule,
Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt, sfinţeşte-mă acum cu totul pe mine, cel
ce vin către dumnezeieştile Tale Taine, pentru rugăciunile Sfintei Maicii
Tale.
Apoi:
Doamne miluieşte
(de trei ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Condacul
Să
nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică
Trupul Tău, şi dumnezeiescul Tău Sânge, şi mă împărtăşesc cu preacuratele
şi înfricoşătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, netrebnicului,
spre osândă, ci spre viaţa veşnică şi fără de moarte.
Cântarea a şaptea
Stih:
Inimă curată zideşte întru
mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Împărtăşirea nemuritoarelor Tale
Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăţi, lumină, viaţă,
nepătimire şi solire spre adăugirea şi înmulţirea dumnezeieştii Tale
bunătăţi, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur eşti bun.
Stih:
Nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Izbăveşte-mă
de patimi, de vrăjmaşi, de nevoi şi de tot necazul, pe mine, cel ce mă
apropii acum cu cutremur, cu dragoste şi cu sfială, Iubitorule de oameni,
de Tainele Tale cele nemuritoare şi dumnezeieşti şi-Ţi cânt Ţie: Bine eşti
cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Suflete
al meu netrebnic, suflete pătimaş, spăimântează-te văzând preaslăvitele
Taine; lăcrimează suspinând şi, bătându-te în piept, strigă şi zi: Doamne,
curăţeşte-mă pe mine, desfrânatul.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Ceea
ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dumnezeu
dăruită, ţie celei curate mă rog acum eu, robul Tău cel necurat: Pe mine
cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele preacurate, curăţeşte-mă
întru totul de întinăciunea trupului şi a sufletului.
Cântarea a opta
Stih:
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
Cereştilor,
înfricoşătoarelor şi Sfintelor Tale Taine, Hristoase, şi Cinei Tale celei
dumnezeieşti şi de taină şi pe mine, cel deznădăjduit, acum părtaş a fi mă
învredniceşte, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
Stih:
Nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Către
a Ta milostivire alergând, Bunule, cu frică strig către Tine: Petrece
întru mine, Mântuitorule, şi eu întru Tine, precum ai zis; că iată,
îndrăznind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău şi beau Sângele Tău.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul
şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Mă
cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara şi ca iarba. O,
înfricoşătoare Taină! O, milostivire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind,
mă împărtăşesc cu dumnezeiescul Trup şi Sânge şi mă fac fără stricăciune.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Cu
adevărat, Maică a lui Dumnezeu, în pântecele tău s-a copt Pâinea cea
dumnezeiasca a Vieţii, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat.
Pentru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toţi
vecii.
Cântarea a noua
Stih:
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
Bun
este Domnul, gustaţi şi vedeţi; că de demult pentru noi, precum suntem noi
făcându-Se, şi odată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se, pururea
Se junghie, sfinţind pe cei ce se împărtăşesc cu Dânsul.
Stih:
Nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Cu
sufletul şi cu trupul să mă sfinţesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă
mântuiesc, să-Ţi fiu Ţie locaş prin împărtăşirea Sfintelor Taine,
avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl şi cu Duhul
Sfânt, Făcătorule de bine, mult-Milostive.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Ca
focul şi ca lumina să-mi fie mie Trupul şi Sângele Tău cel scump,
Mântuitorul meu, arzând materia păcatului şi mistuind spinii patimilor şi
luminându-mă tot pe mine, cel ce mă închin Dumnezeirii Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Dumnezeu
S-a întrupat din sângiurile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe
tine, Stăpână, tot neamul şi te măreşte mulţimea îngerilor, că prin tine
au văzut pe Cel ce stăpâneşte toate, luând fiinţă omenească.
Şi îndată:
Cuvine-se
cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi
prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită
decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care
fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sfinte
Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi
(de trei ori).
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Preasfântă
Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne,
iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele
noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte
(de trei ori).
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Tatăl
nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre
fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi
noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne
izbăveşte de cel rău.
Că
a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne
miluieşte (de 40 de ori).
Rugăciune către Preasfânta de
Dumnezeu Născătoarea
Nepătată,
neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu
Mireasă; Stăpână, care, prin preaslăvită naşterea ta, pe Dumnezeu-Cuvântul
cu oamenii L-ai unit şi firea cea înstrăinată a neamului nostru cu cele
cereşti ai împreunat-o; ceea ce eşti singură nădejdea celor fără de
nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; grabnică folositoare celor ce aleargă
la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine, cel păcătos
şi întinat, care prin urâte gânduri, cuvinte şi fapte, cu totul netrebnic
am ajuns şi, prin lene, dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca
una ce eşti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni
milostiveşte-te spre mine, păcătosul şi întinatul, şi primeşte-mi
rugăciunea pe care ţi-o aduc din buze necurate; iar pe Fiul tău şi
Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăznirea ta, ca o Maică, cuprinzându-L,
roagă-L să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale
bunătăţii Sale. Şi, trecând cu vederea greşelile mele cele nenumărate, să
mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător iscusit al poruncilor Sale să mă
arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă, îndurătoare şi iubitoare
de bine, întru această viaţă de acum caldă folositoare şi ajutătoare;
năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă. Şi, la
vremea ieşirii mele, neputinciosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele
chipuri ale viclenilor diavoli departe de dânsul izgonindu-le. Iar în ziua
înfricoşătoarei judecăţi, de chinul cel veşnic izbăvindu-mă şi slavei
celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru moştean pe mine
arătându-mă, pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă Născătoare
de Dumnezeu, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu harul şi cu iubirea de
oameni ale Unuia-Născut Fiului tău, ale Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava,
cinstea şi închinarea, împreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi
cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Său Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Domnul nostru Iisus
Hristos
Şi
ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi
sufletului; şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului şi de
toată întunecata dulceaţă a patimii celei de noapte. Conteneşte
întărâtările poftelor, stinge săgeţile vicleanului cele aprinse, cele
pornite asupra noastră cu vicleşug; zburdările trupului nostru le
potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc adoarme-l. Şi ne
dăruieşte, Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn
uşor şi de toată nălucirea satanei nestrămutat. Ridică-ne pe noi la vremea
rugăciunii, întăriţi întru poruncile Tale şi neclintiţi întru pomenirea
judecăţilor Tale. Cuvântare de slava Ta în toată noaptea ne dăruieşte, ca
să cântăm şi să binecuvântăm şi să slăvim preacinstitul şi de mare
cuviinţă numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-ne
pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii
Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv
şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi
noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa
milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din
nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Rugăciuni ale dimineţii, înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine
Psalmul 22
Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va
lipsi. La loc cu păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru
numele Lui. Că de voi şi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme
de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au
mângâiat. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc;
uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un
puternic. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să
locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Psalmul 23
Al Domnului este pământul şi
plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa. Acesta pe mări l-a
întemeiat şi pe râuri l-a aşezat. Cine se va sui în muntele Domnului, şi
cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile şi curat
cu inima, care nu şi-a luat sufletul în deşert şi nu s-a jurat cu vicleşug
aproapelui său, Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostivire de
la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe
Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob. Ridicaţi, căpetenii,
porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul
slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel tare în război. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă
ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei. Cine este
acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.
Psalmul 115
Crezut-am, pentru aceea am grăit,
iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: „Tot omul este
mincinos!”. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema. Făgăduinţele mele
le voi plini Domnului în faţa întregului Său popor. Scumpă este înaintea
Domnului moartea cuvioşilor Lui. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt
robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ţie-Ţi voi jertfi
jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema. Făgăduinţele mele le voi
plini Domnului în faţa întregului Său popor, în curţile casei Domnului, în
mijlocul tău, Ierusalime.
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia,
Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule
(de trei ori) şi
trei metanii.
Apoi aceste
tropare:
Fărădelegile
mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, şi
curăţeşte inima mea, făcând-o biserică a preacuratului Tău Trup şi Sânge
şi nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă.
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Spre
împărtăşirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevrednicul? Că de
voi cuteza să mă apropii de Tine laolaltă cu cei vrednici, haina mă
vădeşte că nu este de cină şi osândă voi pricinui preapăcătosului meu
suflet; ci curăţeşte, Doamne, necurăţia sufletului meu şi mă mântuieşte,
ca un iubitor de oameni.
Şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Mare
este mulţimea păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, Curată; la tine
alerg, având trebuinţă de mântuire. Cercetează neputinciosul meu suflet şi
te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de
relele ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.
Iar în Sfânta şi
marea Joi, se zice şi aceasta:
Când
măriţii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău
credincios, cu iubirea de arginţi bolnăvindu-se, s-a întunecat şi
judecătorilor celor fărădelege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat.
Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a
agonisit; fugi de sufletul nesăţios, care a îndrăznit unele ca acestea
asupra Învăţătorului. Cel ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă Ţie.
Apoi:
Doamne miluieşte
( de 40 de ori )
şi metanii câte vei putea. După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu
luare aminte spre îndreptarea ta.
Trupul
Stăpânului vrând să-L primeşti spre hrană,
Fie-ţi frică să nu te arzi, că
foc este;
Sângele Lui vrând să-L bei spre
Împărtăşire,
Mergi şi cu cei ce te-au mâhnit
împacă-te,
Şi aşa îndrăzneşte de ia hrana
sfântă.
Vrând să te împărtăşeşti cu
Jertfa de Taină,
Cu al Stăpânului Trup făcător de
viaţă;
Întru acest chip te roagă cu
cutremur:
Rugăciunea întâia, a Sfântului
Vasile cel Mare
Stăpâne
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti izvorul vieţii şi
al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Fiul Tatălui
celui fără de început, Cel ce eşti împreună-veşnic cu Dânsul şi împreună
fără de început, Care pentru bunătatea Ta cea multă, în zilele cele din
urmă ai purtat Trup şi Te-ai răstignit şi Te-ai jertfit pentru noi cei
nemulţumitori şi nerecunoscători şi cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră
cea stricată prin păcat, Însuţi Împărate, Cel ce eşti fără de moarte,
primeşte şi pocăinţa mea, a păcătosului, şi pleacă urechea Ta către mine
şi ascultă graiurile mele, că am greşit, Doamne; greşit-am la cer şi
înaintea Ta şi nu sunt vrednic a căuta spre înălţimea slavei Tale. Că am
mâniat bunătatea Ta, călcând învăţăturile Tale şi neascultând poruncile
Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, îndelung-răbdător şi
mult-Milostiv, nu m-ai dat să pier în fărădelegile mele, în tot chipul
aşteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin
proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă
şi să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici
nu voieşti pierderea oamenilor, ci vrei ca „toţi să se mântuiască şi la
cunoştinţa adevărului să vină”. De aceea nici eu, netrebnicul, deşi sunt
nevrednic cerului şi pământului şi acestei vieţi trecătoare, pentru că
m-am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob dezmierdărilor şi am
necinstit chipul Tău, dar fiind făptura şi zidirea Ta, nu deznădăjduiesc
de a mea mântuire. Ci, nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini,
vin către Tine: primeşte-mă deci şi pe mine, Iubitorule de oameni,
Hristoase, ca pe desfrânata şi ca pe tâlharul, ca pe vameşul şi ca pe fiul
cel pierdut, şi ridică sarcina grea a păcatelor mele, Cel ce ridici
păcatul lumii şi tămăduieşti neputinţele oamenilor; Cel ce chemi la Tine
pe cei osteniţi şi împovăraţi şi le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi
la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi; şi mă curăţeşte de toată
întinarea trupului şi a sufletului. Învaţă-mă să săvârşesc sfinţenie întru
frica Ta, ca, întru curată mărturisire a cugetului meu primind părticica
Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup şi Sânge, şi să Te
am pe Tine locuind şi petrecând întru mine împreună cu Tatăl şi cu Sfântul
Duh. Aşa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre
osândă împărtăşirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine,
nici să ajung neputincios cu sufletul şi cu trupul, împărtăşindu-mă cu
nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, ca fără de
osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtăşirea cu
Duhul Sfânt, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre răspuns bineprimit la
înfricoşătorul Tău scaun de judecată; ca şi eu, dimpreună cu toţi aleşii
Tăi, să fiu părtaş bunătăţilor Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai
gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care eşti preaslăvit în
vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan
Gură de Aur
Doamne,
Dumnezeul meu, ştiu că nu sunt vrednic, nici în stare să Te primesc sub
acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu şi
surpat şi nu afli în mine loc potrivit ca să-Ţi pleci capul. Ci, precum
din înălţime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te şi acum spre smerenia mea.
Şi precum ai binevoit a Te culca în peşteră şi în ieslea
necuvântătoarelor, aşa binevoieşte a intra şi în ieslea necuvântătorului
meu suflet şi în întinatul meu trup. Şi precum n-ai socotit lucru
nevrednic a intra şi a cina împreună cu păcătoşii în casa lui Simon cel
lepros, aşa binevoieşte a intra şi în casa smeritului, leprosului şi
păcătosului meu suflet. Şi precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea
păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit şi s-a atins de Tine, aşa Te
milostiveşte şi de mine, păcătosul, care vin şi mă ating de Tine. Şi
precum nu Te-ai scârbit de întinata şi necurata ei gură ce Te-a sărutat,
aşa nu Te scârbi nici de întinata şi mai necurata mea gură, nici de buzele
mele cele necurate şi pângărite, şi de limba mea cea cu totul necurată. Ci
să-mi fie mie cărbunele preasfântului Tău Trup şi al scumpului Tău Sânge
spre sfinţire şi spre luminare, spre însănătoşirea smeritului meu suflet
şi trup, spre uşurarea greutăţii greşelilor mele celor multe, spre pază de
toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea şi mutarea răului şi
vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor
Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei
Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci
încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă şi ca nu cumva, prea multă vreme
rămânând departe de împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel
înţelegător. Pentru aceasta mă rog Ţie, Cel ce singur eşti sfânt, Stăpâne:
Sfinţeşte-mi sufletul şi trupul, mintea şi inima, rărunchii şi
măruntaiele; înnoieşte-mă tot şi înrădăcinează frica de Tine întru
mădularele mele şi sfinţenia Ta fă-o neştearsă dintru mine. Şi-mi fii mie
ajutător şi folositor, îndreptând în pace viaţa mea şi învrednicindu-mă a
sta de-a dreapta Ta, cu sfinţii Tăi, pentru rugăciunile şi mijlocirile
Preacuratei Maicii Tale şi ale slujitorilor Tăi celor fără de trup, ale
preacuratelor puteri şi pentru ale tuturor sfinţilor, care din veac au
bineplăcut Ţie. Amin.
Rugăciunea a
treia, a Sfântului Simeon Metafrastul
Doamne,
Cel ce singur eşti curat şi fără stricăciune, Care pentru nespusa
milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele
şi fecioreştile sângiuri ale celei ce mai presus de fire Te-a născut pe
Tine, cu venirea dumnezeiescului Duh şi cu bunăvoirea Tatălui celui de-a
pururea veşnic, Hristoase Iisuse, înţelepciunea lui Dumnezeu, pacea şi
puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viaţă făcătoare
şi mântuitoare: crucea, piroanele, suliţa, moartea, omoară-mi patimile
cele trupeşti, care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat
împărăţia iadului, îngroapă îndemnurile mele cele viclene, prin gânduri
bune, şi risipeşte duhurile cele viclene. Cel ce cu Învierea Ta cea de a
treia zi şi de viaţă purtătoare ai ridicat pe strămoşul cel căzut,
ridică-mă şi pe mine, cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte
chipuri de pocăinţă. Cel ce cu preaslăvită înălţarea Ta la cer ai
îndumnezeit trupul pe care l-ai luat şi l-ai cinstit cu şederea de-a
dreapta Tatălui, învredniceşte-mă, prin împărtăşirea Sfintelor Tale Taine,
să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiţi. Cel ce prin
pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut pe sfinţii Tăi ucenici vase
cinstite, arată-mă şi pe mine a fi locaş al venirii Lui. Cel ce vei veni
iarăşi să judeci toată lumea întru dreptate, binevoieşte să Te întâmpin şi
eu pe nori pe Tine, Făcătorul şi Judecătorul meu, împreună cu toţi sfinţii
Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc şi să Te laud pe Tine împreună cu
Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a patra, a Sfântului
Simeon Metafrastul
Precum
voi sta înaintea înfricoşătorului şi nefăţarnicului Tău scaun de judecată,
Hristoase Dumnezeule, primind întrebare şi dând răspuns de relele ce am
făcut, aşa şi astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la
sfântul Tău altar, înaintea Ta şi înaintea înfricoşătorilor şi sfinţilor
Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele
mele cele rele şi fărădelegile, dându-le pe faţă şi vădindu-le. Ci vezi,
Doamne, smerenia mea şi-mi iartă toate păcatele; vezi că fărădelegile mele
s-au înmulţit mai mult decât perii capului meu. Căci ce rău n-am săvârşit?
Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu am închipuit în sufletul meu? Că iată şi cu
faptele am făcut desfrânare şi preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură,
defăimare, vorbă deşartă, înfierbântare la râs, beţie, lăcomie a
pântecului, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire
de avuţie, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, hrăpire,
nedreptate, agonisire de ruşine, invidie, grăire de rău, fărădelege; toate
simţirile şi toate mădularele mi le-am întinat şi le-am stricat şi de nici
o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaş diavolului. Şi ştiu, Doamne,
că fărădelegile mele au covârşit capul meu, dar mulţimea îndurărilor Tale
este neasemănată şi mila bunătăţii Tale cea fără de răutate este nespusă
şi nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru
aceasta, preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, fă minunate milele
Tale spre mine, păcătosul; arată-mi puterea bunătăţii Tale, arată-mi tăria
milostivirii Tale celei îndurate şi mă primeşte pe mine, păcătosul, cel ce
mă întorc; primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul şi
pe desfrânata. Primeşte-mă pe mine, cel ce peste măsură Ţi-am greşit şi cu
cuvântul şi cu fapta şi cu pofta cea fără cale şi cu gândul cel
dobitocesc. Şi precum ai primit pe cei ce au venit în al unsprezecelea
ceas, care nimic vrednic n-au lucrat, aşa mă primeşte şi pe mine,
păcătosul; că mult am greşit şi m-am spurcat şi am scârbit Duhul Tău cel
Sfânt şi am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu lucrul, cu
cuvântul şi cu gândul, noaptea şi ziua, pe faţă şi într-ascuns, cu voie şi
fără de voie.
Şi ştiu că vei pune înaintea
mea păcatele mele în acelaşi chip în care le-am făcut şi mă vei întreba de
cele ce cu ştiinţă, fără de iertare, am greşit. Ci, Doamne, nu cu judecata
Ta cea dreaptă nici cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă
pedepseşti. Miluieşte-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci şi
zidirea Ta sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine mâna Ta, dar eu am
făcut răutate înaintea Ta. Ţie Unuia am greşit; dar Te rog să nu intri la
judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine
va putea să-Ţi stea înainte. Că eu sunt adâncul păcatului şi nu sunt
vrednic nici în stare a căuta şi a privi înălţimea cerului, din pricina
mulţimii păcatelor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele,
închipuirile şi meşteşugirile diavoleşti, toată răutatea iadului,
îndemnurile spre păcat, dezmierdările şi alte patimi nenumărate n-au
lipsit de la mine. Cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am
fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat-o
să intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu,
şi înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru
atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De mai
este pentru mine nădejde de mântuire, de biruieşte iubirea Ta de oameni
mulţimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor şi după îndurările şi
milele Tale slăbeşte, lasă, iartă-mi toate câte Ţi-am greşit; că s-a
umplut de multe rele sufletul meu şi nu aflu întru mine nădejde de
mântuire. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi să nu-mi
răsplăteşti după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijineşte-mă, izbăveşte
sufletul meu de relele ce au crescut într-însul şi de agonisirile lui cele
cumplite. Miluieşte-mă pentru mila Ta, ca acolo unde s-a înmulţit păcatul
să prisosească harul Tău, şi să Te laud şi să Te slăvesc în toate zilele
vieţii mele. Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi Mântuitorul
celor ce greşesc şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui
fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a cincia, a Sfântului
Ioan Damaschin
Stăpâne
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai puterea să
ierţi păcatele oamenilor, ca un bun şi iubitor de oameni, treci cu vederea
toate greşelile mele cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, şi mă învredniceşte
ca, fără de osândă, să mă împărtăşesc cu dumnezeieştile, preaslăvitele,
preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre
adăugirea păcatelor, ci spre curăţie şi sfinţire şi spre dobândirea vieţii
şi împărăţiei ce va să fie, spre zid şi ajutor, spre izgonirea celor
potrivnici şi spre pierderea greşelilor mele celor multe; că Tu eşti
Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni şi Ţie slavă
înălţăm, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Rugăciunea a şasea, a Sfântului
Vasile cel Mare
Ştiu,
Doamne, că întru nevrednicie mă împărtăşesc cu preacuratul Tău Trup şi cu
scump Sângele Tău, şi vinovat sunt, şi osândă mie însumi mănânc şi beau,
neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul şi Sângele Tău,
Hristoase, Dumnezeul meu. Ci, îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii
de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu,
întru Mine rămâne şi Eu întru dânsul”. Deci, milostiveşte-Te, Doamne, şi
nu mă pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Şi să-mi fie
mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire şi curăţire, spre luminare şi pază,
spre mântuirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului, spre izgonirea a
toată nălucirea, a faptei celei rele şi a lucrării diavoleşti care se
lucrează cu gândul întru mădularele mele, spre îndrăznirea şi dragostea
către Tine, spre îndreptarea şi întărirea vieţii, spre înmulţirea faptei
celei bune şi a desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi spre
împărtăşirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre
răspuns bine primit la înfricoşătorul Tău scaun de judecată, iar nu spre
certare sau spre osândă.
Rugăciunea a şaptea, a Sfântului
Simeon Noul Teolog
Din
buze întinate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet
spurcat, primeşte-mi rugăciunea, Hristoase al meu, şi neînlăturându-mi
nici cuvintele, nici obişnuinţele, nici neruşinarea, dă-mi mie a grăi cu
îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, şi mai vârtos mă şi învaţă
ce mi se cuvine a face şi a grăi. Greşit-am mai mult decât desfrânata,
care, aflând unde sălăşluieşti cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să
ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos şi Dumnezeul meu. Cum pe
aceea ce s-a apropiat din inimă, n-ai alungat-o, nici de mine nu Te
scârbi, Cuvântule, ci dă-mi să ţin şi să sărut picioarele Tale şi cu izvor
de lacrimi, precum cu nişte mir de mult preţ, cu îndrăzneală să le ung.
Spală-mă cu lacrimile mele, curăţeşte-mă cu ele, Cuvântule. Iartă-mi
greşelile şi dă-mi îndreptare. Ştii mulţimea răutăţilor mele, ştii şi
bubele mele şi rănile mi le vezi, dar şi credinţa mi-o ştii, voinţa mi-o
vezi şi suspinele mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul
meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din
picătură vreo parte. Cele încă nesăvârşite de mine le-au cunoscut ochii
Tăi şi în cartea Ta se află scrise şi cele încă nefăcute de mine. Vezi-mi
smerenia, vezi-mi osteneala câtă este şi toate păcatele mi le iartă,
Dumnezeule a toate; încât, cu inimă curată, cu gândul înfricoşat şi cu
sufletul smerit să mă împărtăşesc cu Tainele Tale cele preacurate şi
preasfinte, cu care se îndumnezeieşte şi se face viu tot cel ce mănâncă şi
bea din ele cu inimă curată; că Tu ai zis, Stăpânul meu: „Tot cel ce
mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru
dânsul”. Întru totul adevărat este cuvântul Stăpânului şi Dumnezeului meu,
că cel ce se împărtăşeşte cu Darurile cele dumnezeieşti şi îndumnezeitoare
nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce eşti din Lumina cea
cu trei străluciri Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân
singur, fără Tine, Dătătorule de viaţă, suflarea mea, viaţa mea, bucuria
mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi,
cu lacrimi şi cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de greşelile mele
şi să mă împărtăşesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de
viaţă şi fără prihană, ca Tu să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei
ori ticălos, şi să nu mă răpească cu vicleşug înşelătorul, aflându-mă
depărtat de harul Tău, şi astfel, lăsându-mă eu înşelat, să mă depărteze
şi de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta şi cu
căldură strig către Tine: Precum pe fiul cel pierdut şi pe desfrânata,
care au venit la Tine, i-ai primit, aşa mă primeşte şi pe mine,
desfrânatul şi spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la
Tine. Ştiu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greşit Ţie, nici a făcut
faptele pe care le-am făcut eu. Dar şi aceasta ştiu, că mărimea greşelilor
mele şi mulţimea păcatelor mele nu covârşesc răbdarea cea multă a
Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltă; ci pe cei ce
fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curăţeşti şi îi luminezi şi cu
lumina îi uneşti, părtaşi Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire; şi –
lucru străin de gândurile îngereşti şi omeneşti – adeseori vorbeşti cu ei
ca şi cu nişte prieteni ai Tăi adevăraţi. Acestea mă fac îndrăzneţ,
acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, şi punându-mi nădejdea în multele
Tale binefaceri faţă de noi, bucurându-mă şi cutremurându-mă, cu focul mă
împărtăşesc, iarbă uscată fiind eu, şi – străină minune! – mă răcoresc
nears, ca rugul de demult, care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru
aceasta, cu gând mulţumitor şi cu mulţumitoare inimă, cu mulţumitoare
mădulare ale sufletului şi ale trupului meu mă închin şi Te măresc şi Te
preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevărat eşti binecuvântat,
acum şi în veci. Amin.
Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan
Gură de Aur
Dumnezeule,
slăbeşte, lasă, iartă-mi toate greşelile câte Ţi-am greşit cu cuvântul, cu
fapta sau cu gândul, cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă,
toate mi le iartă ca un bun şi de oameni iubitor. Şi pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor puteri
şi ale tuturor sfinţilor care au bineplăcut Ţie din veac, binevoieşte ca
fără osândă să primesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău
Sânge spre tămăduirea sufletului şi a trupului şi spre curăţirea
gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a
Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan
Gură de Aur
Nu
sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu,
ci de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuieşti întru mine,
îndrăznind mă apropii. Porunceşte-mi şi voi deschide uşile pe care Tu
Însuţi le-ai zidit, şi intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o
ai. Intră şi luminează cugetul meu cel întunecat. Şi cred că aceasta vei
face: că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi,
nici pe vameşul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a
cunoscut împărăţia Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a
pocăit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toţi, care cu pocăinţă au venit la
Tine, i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, Cel ce singur eşti
binecuvântat totdeauna, acum şi în vecii nesfârşiţi. Amin.
Rugăciunea a zecea, a Sfântului
Ioan Gură de Aur
Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-mi
iartă mie, păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului Tău,
căderile în păcat, smintelile şi greşelile mele toate, câte am păcătuit
faţă de Tine, din tinereţile mele până în ziua şi în ceasul de acum, fie
cu ştiinţă, fie din neştiinţă, cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, cu
cugetul, cu deprinderile şi cu toate simţurile mele. Şi, pentru
rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut, ale Preacuratei şi
pururea Fecioarei Maria, Maica Ta, singura mea nădejde neînfruntată,
ocrotitoare şi izbăvitoare, învredniceşte-mă ca fără de osândă să mă
împărtăşesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viaţă făcătoarele şi
înfricoşătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de
veci, spre sfinţire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare şi spre
sănătatea sufletului şi a trupului şi spre ştergerea şi pierderea cu totul
a cugetelor, a gândurilor şi a deprinderilor mele celor rele şi a
nălucirilor de noapte de la duhurile cele viclene şi întunecate. Că a Ta
este împărăţia şi puterea, slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu
Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a unsprezecea, a
Sfântului Ioan Damaschin
Înaintea
uşilor casei Tale stau şi de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu,
Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe
cananeanca şi ai deschis tâlharului uşile raiului, deschide-mi şi mie
îndurările iubirii Tale de oameni şi mă primeşte pe mine, cel ce vin şi mă
ating de Tine, ca pe desfrânata şi pe cea cu scurgerea de sânge. Că
aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, cu uşurinţă a luat
tămăduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit
dezlegare de păcate. Iar eu, netrebnicul, întreg Trupul Tău cutezând a-L
primi, să nu fiu ars, ci mă primeşte ca şi pe dânsele şi-mi luminează
simţirile cele sufleteşti, arzând nelegiuirile păcatelor mele, pentru
rugăciunile celei ce fără de sămânţă Te-a născut şi pentru ale puterilor
cereşti, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a douăsprezecea, a
Sfântului Ioan Gură de Aur
Cred,
Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu
cel viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care
cel dintâi sunt eu. Cred de asemenea, că acesta este însuşi preacurat
Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie:
Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie,
cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, şi mă
învredniceşte ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale
Taine, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.
Deci, mergând să
te împărtăşeşti, să zici în taină aceste stihuri ale Sfântului Simeon
Metafrastul:
Iată,
mă apropii de sfânta împărtăşire.
Şi împărtăşindu-mă, Doamne, să
nu mă arzi,
Că Tu eşti foc şi arzi pe cei
nevrednici;
Ci, curăţeşte-mă de toată
întinarea.
Apoi:
Cinei
Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că
nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda;
ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru
împărăţia Ta.
După aceea,
stihurile acestea:
Sângele
cel îndumnezeitor privind, înspăimântează-te, omule,
Că foc este şi arde pe cei
nevrednici.
Dumnezeiescul Trup mă
îndumnezeieşte şi mă hrăneşte,
Îmi îndumnezeieşte sufletul
şi-mi hrăneşte minunat mintea.
Apoi aceste
tropare:
Îndulcitu-m-ai
cu dorul Tău, Hristoase, şi m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; ci
arde cu focul cel fără de materie păcatele mele şi mă învredniceşte a mă
sătura de desfătarea care este întru Tine, ca de amândouă veselindu-mă, să
slăvesc, Bunule, venirea Ta.
Întru
strălucirile sfinţilor Tăi cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi
îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădeşte, că nu este de nuntă, şi voi
fi legat şi lepădat de îngeri. Ci curăţeşte, Doamne, întinarea sufletului
meu şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni.
După aceasta, se
zice această rugăciune:
Stăpâne,
Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie
mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre
curăţirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului şi spre arvunirea vieţii
şi a împărăţiei ce va să vie. Iar mie bine-mi este a mă lipi de Dumnezeu
şi a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele.
Apoi:
Cinei
Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că
nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda;
ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru
împărăţia Ta.
|
